Mancala

Mancala e o scândură lungă de tec cald, cu douăsprezece gropițe scobite și un depozit adânc la fiecare capăt, așezată pe o rogojină de rafie împletită, cu o ceașcă de ceai răcindu-se alături. Semințele sunt mărgele de sticlă în chihlimbariu, jad, cobalt, rubiniu și transparent, și se adună în scobituri exact așa cum ar face-o cele adevărate. Ridici tot ce e într-una din gropițele tale, iar jocul le plimbă în jurul tablei, în sens invers acelor de ceasornic, câte o mărgea într-o gropiță, cu un mic clinchet de fiecare dată când aterizează o mărgea.

Jocul standard e Kalah. Depozitul tău primește o mărgea când treci pe lângă el, cel al adversarului e mereu sărit, iar dacă chiar ultima ta mărgea cade în depozitul tău, mai semeni o dată — două sau trei ture în plus, la rând, sunt cum se câștigă jocurile. Pui ultima mărgea într-o gropiță goală de pe rândul tău și o aduni împreună cu tot ce e în gropița din fața ei. Când un rând rămâne gol, celălalt jucător adună tot ce a rămas, iar depozitul cu mai mult îl ia. Setările țin trei, patru sau șase mărgele pe gropiță și regulile de casă pentru care lumea chiar se ceartă, inclusiv ce se întâmplă cu resturile.

E și un Oware complet acolo: fără semănat în depozite, o captură de fiecare dată când ultima ta mărgea face o gropiță inamică să aibă două sau trei, lanțul înapoi de-a lungul rândului, regula grand-slam și obligația de a ține rândul celuilalt hrănit. Joacă contra unui prieten pe același dispozitiv — pe telefon, tabla stă în picioare, așa că fiecare stă la propriul depozit, cu numele orientat corect — sau înfruntă computerul la Ușor, Normal sau Ascuțit, care caută zece mutări în adâncime cât tu încă numeri. Atinge o gropiță pentru a semăna, ține apăsat una pentru a vedea exact unde aterizează ultima mărgea, anulează când greșești numărătoarea, și activează numerele doar dacă le vrei.