Fleet Battle

Fleet Battle se joacă într-o cameră de hărți de sub punte. Două hărți de amiralitate stau alături, pe un birou de stejar uns cu ulei: a ta, cu flota desenată pe ea, și a inamicului, apă crem, goală, de la A1 la J10. Tragi un portavion, un cuirasat, un crucișător, un submarin și un distrugător pe harta ta, atingi o navă pentru a o întoarce pe lateral, sau apeși plasare automată și lași cambuzierul să se ocupe. Apoi începi să anunți pătrate, iar fiecare răspuns intră în hârtie — un cui alb acolo unde obuzul a stârnit doar stropi, un cui roșu acolo unde a găsit oțel.

Adversarul nu e un generator de numere aleatorii. Căpitanul mătură apa pe o rețea de paritate, astfel încât nicio navă să nu se poată strecura printre loviturile lui, iar în clipa în care dă de sânge lucrează de-a lungul liniei până termină corabia. Amiralul are un creier și mai dur: înainte de fiecare lovitură numără, pentru fiecare pătrat încă deschis, în câte moduri ar putea trece prin el fiecare dintre navele tale supraviețuitoare, și trage în pătratul cel mai probabil să fie oțel ud. Dă-i o linie dreaptă de lovituri și o va urma până la ambele capete. Are nevoie de puțin peste patruzeci de lovituri ca să curețe o tablă, așa că o flotă neglijentă înseamnă un joc scurt.

Joacă un duel liniștit împotriva oricăruia dintre ofițeri, sau dă dispozitivul din mână în mână în modul pentru doi jucători, unde o cortină coboară între ture ca nimeni să nu tragă cu ochiul la flota celuilalt. Salvo schimbă complet aritmetica: tragi câte o lovitură pentru fiecare navă încă pe linia de plutire, așa că prima corabie pierdută te costă un tun, iar ultima te lasă să tragi câte un pătrat pe rând. Victoriile, jocurile jucate și seria ta curentă rămân salvate în browser, așa că biroul ține minte cum merge campania.