Cat Cafe

Cat Cafe e un joc idle desenat ca o secțiune printr-o cafenea de lemn cu două etaje, pe o stradă ploioasă. Fiecare pisică din cameră poate fi atinsă: mângâi una și își strânge ochii, inimioare plutesc în sus, un tors se construiește și toată cafeneaua începe să plătească mai mult. Torsul se stinge dacă pleci în altă parte, ceea ce e singurul îndemn pe care jocul ți-l dă vreodată să te întorci și să scarpini pe cineva sub bărbie.

Inimioarele cumpără lucrurile pe care pisicile chiar și le doresc — un borcan de recompense, o vergea cu pene, o pernă cu iarbă de mâță, o podea încălzită, o oră de păsări la televizor — iar monedele cumpără tot restul. Opt blănuri sosesc pe rând, fiecare cu un obicei care se vede și în cameră, și în calcule: tigrata găsește petecul cald de sub lampă, pisica neagră stă pe tejghea și împinge cești de pe ea, cea bicoloră întâmpină pe toată lumea la ușă, cea roșcată doarme pe espressor, iar cea cu coadă scurtă stă lângă casă cu o labă ridicată. Perne, cutii, un copac pentru pisici, un pervaz, un acvariu și un kotatsu încălzit umplu podeaua și așază mai mulți clienți; latte matcha, biscuiți în formă de pisică, taiyaki și parfait ridică nota de plată; un barista, un chelner și un groomer țin totul în mișcare cât timp privești. Când parterul e plin, deschide mansarda: tatami, rafturi de cărți și încă șase locuri sus.

Lucrurile se întâmplă de la sine. O cutie apare la ușă și fiecare pisică din clădire e înăuntru înainte să clipești. Cineva se așază pe un laptop. Ploaia aduce un val de clienți timp de treizeci de secunde. Un pisoi fără stăpân așteaptă sub copertină. Un fotograf observă o pisică pozând și ai o clipă să o prinzi. Când o cafenea și-a trăit traiul, predă cheile și redeschide pe altă stradă — ploaia din Shibuya, lampioanele din Kyoto, un amurg la mare, un colț înzăpezit — și păstrează clopoțeii de aur, care fac fiecare cafenea viitoare mai bogată. Casa continuă să se umple până la opt ore cât timp tab-ul e închis, iar o fișă îți spune ce ai ratat.