Custard Surfer

Custard Surfer începe cu un castron de cremă de vanilie răsturnat pe podeaua bucătăriei. Crema e încântată și se face val, iar Keith, o banană în teniși roșii, surfează pe el stând pe Wendy, o napolitană roz. Îi vezi din spate în timp ce gonesc pe un drum de cremă cu trei culoare: glisează sau folosește săgețile ca să schimbi culoarul, atinge sau glisează în sus ca să sari și glisează în jos ca să cobori repede. Bombonelele colorate aduc puncte și fac combo-uri; de jeleurile tremurătoare, de lingurile uriașe și de rățuștele de cauciuc e mai bine să te ferești. O ciocnire înseamnă o tumbă caraghioasă și o clătinare, iar după trei clătinări Keith se întinde puțin să se odihnească.

Între timp, valul tot crește. Patru centimetri devin trei metri, iar Keith surfează pe stradă printre mașini parcate care plutesc în cremă. Apoi valul are optzeci de metri înălțime și duce cu el tot orașul, ale cărui case plutesc și fac cu mâna. Apoi are doi kilometri înălțime, în largul mării, unde balenele surfează alături, iar apoi are nouă mii de kilometri înălțime, în spațiu, unde o bombonică valorează mai mult decât majoritatea țărilor. Punctele se notează oricum.

Fiecare tură care ajunge atât de departe se termină la fel: valul ajunge la Pământ, iar când crema se așază, Pământul e un desert în straturi, într-un castron de sticlă, cu Keith deasupra, acolo unde ar sta cireașa. O tură durează cam două minute, așa că e un joc rapid la care mai încerci o dată, iar scorul tău cel mai mare se salvează în browser. Fiecare tură care trece de podeaua bucătăriei îi aduce lui Keith și ceva nou de purtat, până le are pe toate opt. Se joacă cu degetul, cu mouse-ul sau cu tastatura. P pune pauză, iar M oprește sunetul.